Como quien tira de una cuerda, que se rompera.Tirar,tirar,tirar...
Mergeam agale,parca mai mult cu lene si dispret catre casa analizand lumea in care traiesc,lumea in care respir,lumea in care simt durere,indolenta si pustietate imateriala,spirituala.M-am orit pentru un moment,pentru a-mi da seama ca totul se invarte in jurul meu.
Toti oamenii erau prea grabiti,prea nepasatori,prea suparati,prea nemultumiti,prea orgoliosi,mult prea ochupati pentru a-si trai viata intr-un mod armonios,placut...
Oameni care alearga disperati in cautare de nimic,roata masinii care calca rapind intr-o baltoaca,imprastiind astfel in toate partile mireziile din noi,tot gunoiul imprastiat si pe care nu l-am sesizat fiind prea ocupati de acea cautare de nimic,toate acestea treceau pe langa mine cu nepasare.Treceau,lasand in urma o goliciune,o gaura adanca in stomac,un gust amar...
Como sin darse cuenta rozar un poco mas..
O picatura rece,plina de regret imi cade cu forta pe ograzul deja inghetat de atata dispret si nepasere...o ploaie de remuscari s-a abatut asupra oamenilor care au o nuditate sufleteasca mult prea mare pentru a-si da seama ca Lumea in care traim nu e asa cum ei o vad,cu nepasari si indolenta...
In acel moment ploaia mi-a devenit partenerul meu de drum.Ea era singura care imi intelegea remuscarea,regretul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu